Muza mea- FRUMOASA ADORMITĂ,
Un deceniu nu m-a deranjat,
Şi fui,zău,un pic mai fericită,
Sufletu-mi era descătuşat.
Dar prin mreaja de chemări,astrală,
Muzei mele un sărut ai dat,
Şi-acum,ca pe timpuri,făr-sfială,
Între rime m-a întemniţat.
Şi din nou mi-i fruntea curcubeie,
Şi din nou la tălpi aripi îmi cresc,
Şi-mi pulsează sîngele-o scînteie,
Şi în vers cu muza mă zidesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu