Te bucuri,toamnă? Ai învins.
Amnistie-mi dădu destinul_
să trec hotarul interzis,
căci făr-să beau,m-ajunse vinul.
O nebunie de april
a încercat să mă dеzbine
prin zîmbet dulce de copil,
ce toamna-mi a venit s-aline.
Dar brumele pe aur trist,
din calendar foi în cădere
şi-n mine verdele turist
de la destinu-mi plată cere.
Şi te-am ales,roşcato,vezi?
Căci nu-mi ceri cont,
dar mi-eşti povară_
final de vis îmi semnalezi,
m-ai despuiat de primăvară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu