De rămas bun

De mînă să te iau
ai acceptat
cu ochi închişi
făr-întrebarea:"Unde?"
să zbori cu mine,
însă te-a trădat
privirea.Frică.
Înţeleg.N-ascunde.

Şi eu cîndva,
ca tine am ales
octombrie.E trist
dar solul tare
sub talpa mea.
Şi ploaie am cules_
şi nici fiori,
nici cald
şi nici nu doare.

Rămîi cu visul,
el nu vrea nimic,
la iarnă,poate-ţi va şopti regrete,
cînd viacu-n faţa ta
ca pruncul mic
şi-n urma ta
chemarea-mi...
Dar-perete.

Eu plec,
rămîi în frigu-ţi cunoscut.
Nu te acuz,
ai inima zdrobită...
Îţi mulţumesc că-ai fost
că te-am avut.
Speram,
dar şi speranţa e finită.