
Suntem doi fraţi îngemănaţi,
de-aceiaşi boală afectaţi_
de harul slovei sub peniţă
şi în iluzie- credinţă.
Şi milă-mi-e că vei zbura
pînă la vis...şi vei cădea
să mori,să-nvii şi iar să mori...
şi tot aşa de mii de ori.
De-a mele zboruri ţi-aş vorbi
şi de căderi...de te-aş opri,
dar nu mă crezi şi-ţi creşti aripi...
sărmane,-aici sunt pietre,ghimpi.
Poate îngădui...să mai creşti,
aripile să-ţi întăreşti
şi să aşterni pe sol petale-
remediul căderii tale.
Că-ţi sunt o soră şi mă doare
a ta durere,frăţioare...
Alege-un vis ce-ţi va aduce
un mîine mai real,mai dulce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu