
Nu suna.
Eu te uit.
Tu-mi mai spinteci
şi nărui fiinţa...
Nu răspund.
Nu ascult.
Dar mai eşti.
Trădătoare-i peniţa.
Te-am găsit.
Căutam
din căderea-n tristeţe
urcare,
în pustie strigam,
dar nu tu_
cel colac de salvare.
Te-am atins.
Te-am iubit
ca pe-o zi însorită
în iarnă.
Crudă-am fost,
te-am rănit,
iartă-mi roua amară
pe geană.
Te mai vreau,
dar să pleci...
Fluturaşii
trăiesc doar o vară.
Toămnă.
Ploi.
Slove reci.
Fug acum.
La ce mîini să mă doară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu