Harul

Cînd m-ai creat,Tu,Doamne--
zidire cu odăi,
acelaşi ţi-a fost lutul
şi pentru buni,şi răi,
să am de toate-n mine,
cu firea mea să lupt.
Dar care-ţi fu-se scopul
atunci,la început?

Că ai umplut cu grijă
odăile în toţi,
iar mie una goală
mi-ai dat
şi-ai spus:
"s-o porţi".
Dar golul e povară,
o umpl cu visuri vii
şi am nu doar o viaţă,
am--cîte poezii.

Îmi tot creiez destine
uitînd de soarta mea...
E binecuvîntare?
Sau e pedeapsa Ta?