Insomnie

Tu vii aici din vreme-n vreme,
eu nu vin, eu aici trăiesc
şi aştept versu-ţi să mă cheme
cu un(ah, visuri), te iubesc.

Să mă lipesc de şoapta-ţi caldă,
ca de-un bărbat îndrăgostit,
s-ascult minciuna-ţi, să mă ardă
şi să-mi pierd capul de iubit.

Încet să-ţi lunece cuvîntul
pe frunte, buze-apoi pe piept,
să mă înlănţuie sărutul
ce n-am să-l am, dar îl aştept.

Şi să trăiesc o nebunie
în dezmierdări din vorbe dulci...

Ah, noapte, tu, cu insomnie
făptura unde îmi arunci?