
Te-am privit pe furiş
ca o hoaţă,
cat o rază-n privirea-ţi.
Dar gheaţă
în tacerea-ţi
ce nu mă mai iartă,
în femeia
ce pruncul îţi poartă.
Eşti departe
-n celalt infinit-
te-am găsit-
te-am pierdut-
te-am gasit...
să mă doară
că nu te-am ştiut
cînd copil,
dar bărbat te-am avut.
Mi-ai propus dorul tau
şi chemarea,
dar, vai, mie!
alesem uitarea...
Acum n-am nici uitare
nici dor,
Doar atît-
poza ta-n monitor.
Ce-o privesc pe furiş
ca o hoaţă,
Tu-mi răspunzi cu tăcere
şi gheaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu