Sărutul

Am promis că nu voi trece puntea,
vinovată-s,nu am rezistat,
mă ademenise iarăşi curtea,
unde,(ţi-aminteşti?)m-ai sărutat.

Cred că ai uitat,de te uimeşte
ist polen de flori pe gura mea
şi mai crezi că vinul te minţeşte,
te provoacă-o aşchie din stea.

Însă totul mult mai simplu vine_
dulce îmi fusese-al tău sărut
şi (să recunosc mi-e cam ruşine)
pe-a mea gură,gura ta am vrut.

Deaceia-n fustă de mireasă,
cu cunună şi cu sînii goi
te conving că sunt cea mai frumoasă...
Tu nu crezi.
Vei crede.
Şoapte-n roi
şi minciuni,
şi trupu-n tremur dulce
plin de rouă
sub albastrul cer,
şi-un "te-aştept"...
un geamăt ce îţi smulge
în Cuvînt născut de-al tău mister.