Un mister

Eu-picătură sunt de sol,
tu-strop nemărginit de cer,
cerc să te-adun din verbul gol,
dar prind pe palme un mister.

Tu mă ademeneşti în joc,
mă ţin de tine să-mi răspund,
e-o încercare de noroc,
dar deocomdată stau la "fund".

Îţi caut chipul în cuvînt
şi ţie-ţi dau să mă găseşti,
dar sunt fărîmă de pămînt
iar tu prin Univers păşeşti.

Spre tine vin,treci paralel
şi iar o iau de la-nceput,
destinului declar duiel-
vreau să te am-nimic mai mult.

Să ţin pe palme-un strop de cer,
în infinitu-ţi să privesc...
N-ai frică,eu nimic nu-ţi cer,
de-aici doar vreau să te privesc.