
Te-ai dus
şi nu ai spus nimic,
nici chiar "adio" la plecare,
nici eu nu reuşii să zic...
Era corect,
Şi totuşi doare.
E vina mea
că am fugit
de para care mă pătrunse.
M-am chinuit,
te-am chinuit,
dar am rămas...
Alesem vise.
Căci frică mi-e
de ist real
ce sentimentele omoară.
Mîine-nghiţită-oi fi de val
făr-a iubi.
A cita oară...
Şi în iluzii
voi trăi
spre-apus
purtată de regrete,
căci frică iar mi-a fost de zi,
chiar dacă
al tău dor
mă pierde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu