Taci

Azi ai venit
şi... m-ai pierdut
"peniţa mea în călimară"
şi-acum
tristeţea îmi ascult_
să fi ştiut
că o să doară...

Căci te-am găsit
să nu te am
(nemărginit e Universul),
atît de-aproape,
după geam,
dar te ating numai cu versul.

Vreau să te-ascult,
dar tu...să taci,
să-mi spinteci sufletul în două.
Nu vrui,
dar te-am făcut să zaci,
de-aceia-n cîntu-mi astăzi plouă.

Voi aştepta.
Ceva ai spus?
Ştiu,n-ai să vii,
înveţi uitarea
şi vei lovi cu nerăspuns_
mi-e meritată supărarea.

Dar te iubesc,
te mai iubesc,
ba chiar mai mult
ca altă dată.
Însă-i tîrziu,
mă ofilesc.
Mă iartă,scumpul meu...
mă iartă...