Amnezie

Încă azi îţi mai sun
să-mi mai spui,să-ţi mai spun,
să mă smulgi încă-o dată din toamnă.
Apoi număru-ţi uit
să n-asculţi,să n-ascult
să devin ca mai ieri...Eram doamnă.

Coborît eşti din vis,
sau urcat din abis,
mi-ai dat tot,dar rămîn fără mine_
zdreanţă dintr-un întreg,
pe bucăţi mă culeg
din dorinţi,de chemările-ţi pline.

Dar pe sol să revin
implantată-n destin
putrzirea integră să-mi fie...
Telefonul ţi-l uit,
ceaţa toamnei ascult
şi în mine_nimic.Amnezie.