Mai aştept

Aştept de-acum
mai mult decît trăiesc,
tăcut,
cuminte,
fără "te iubesc",
să nu te supăr
că din nou te-ascunzi.
(De-ai încerca chemarea
să-mi pătrunzi).

Nici vreasc în rug n-arunc.
Numai aştept.
Tu taci.
Îmi ceri să tac şi eu.
Accept.
Şi poate mîine...
(Doamne,cîţi s-au dus).
Eu mai aştept,
că n-ai să vii
n-ai spus.

Tu ai închis şi-atît...
Dar nu te cred
să nu auzi.
Eu strig pîn-glasu-mi pierd.

Ştiu,vei veni
cînd voi uita a plînge...
Chemarea mea
şi lacrima-mi
te frige?