Aproape

Acelaşi cer şi sol
_atît de-aproape,
acelaşi dor
ascuns de toţi
sub pleoape,
şi buze
ce în şoapte se ating,
născute-n vers
şi-n Univers se sting.

Şi palme ce se caută,
se vor
în aripi prefăcute
pentru zbor,
spre a se pierde
în îmbrăţişări_
răspunsul tău,
răspunsu-mi
la chemări.

Şi o tăcere lungă
în sărut,
nespusul
în dorinţă să-ţi ascult,
o clipă-n veşnicie
pentru doi_
nimic şi nimeni,
eu şi tu,
doar noi.

Însă nu azi
deşi atît de-aproape...
Mai am de mers.
Nu voi lăsa să-mi scape
ist ultim vis,
apoi...
nu mai contează.
Era pustiu.
Eşti astăzi tu_
o oază.