
Tot mai departe, mai departe,
mai ireal, mai transparent.
Şi veacul meu deacum se-mparte
în cînd mi-ai fost
şi-n cînd te-aştept.
Şi nu sunt sigură că face
la aşteptare să-mi răspunzi.
Ce-o fi de afl-că doar imi place
să stau în prag cu ochii uzi?!
Iar tu n-ai fost decît fantomă
ce s-a născut din fantezii,
cînd îmi fu fantezia-n comă...
Şi poate totuşi nu mai vii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu