Că ai tăcut, e vina ta,
Eu mi-am găsit răspuns-
că şi-al tău dor nespus mă vrea,
nevorba ta mi-a spus.
Dar frică ţi-e că rodul copt
să nu dea-n floare iar,
cînd eşti şi tată, eşti şi domn
un MAI îţi e-nzadar.
Degeaba fugi, cînd merii toţi
au explodat în flori.
Tu dintr-un zbor cum ai să poţi
far-aripi să cobori?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu