Cine eşti?

Mult lipseşti.
Eu încerc să învăţ
a trăi fără tine,
permiţînd ca mai ieri
o minciună naiv să m-aline.
Şi din suflet bucăţi
risipesc
ba în stînga ba-n dreapta.
Infidelă-s,
tu taci...
Nechemarea ta fie-mi-va plata.

Să iubesc...
Nu exişti,
însă eşti mai real
ca plecarea
şi-s pierdută cînd vii,
căci nu pleci
şi-mi divulgi neuitarea.
Cine eşti?
Te chemam,
dar nu-mi spui
sau nu cred în minune
şi
"aici sunt,
te-aştept",
nu aud glasul tău cînd îmi spune.

Însă tu mă cunoşti,
te iubeşti
cu durerea din mine,
dar lipseşti
şi încerc
să învăţ a trăi fără tine.