luni, 22 martie 2010

Fericire


Strop de fericire azi mi-ai dat,
poate ieri,
sau...
Nu am observat
cînd mi-ai devenit văzduh şi pîine_
mă sufoc,flămîndă sunt de tine.

Mi-ai şoptit:"Păzea!"
dar prea tîrziu,
am ucis livada-mi,
unic viu
ai rămas
de mlăzi îmbobocit,
în deşertul meu te-ai răsădit.

Fugi.
Să fug,
real e de aici?
Să nu spun
să nu aud ce zici...
Dar de ce?
Mai vreau.
Ce dulce doare!
Taci.
Eu ştiu...
Mi-e cald,
tu vii din soare.

Mai rămîi,
nu căuta în mîine,
şoaptele-ţi le vreau,
îmi sunt stăpîne.
Nu-i doar strop în fericirea mea
Prea tîrziu...
mi-eşti totul.
Nu pleca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu