Crezi...?

Crezi,
e scris într-un mîine
de-o plecare?
A mea?
Crezi că foamea-mi va trece
de atingerea ta?
Sau cerneala şi fila-mi_
o ispită ce-mi sunt,
obosite şi mute_
lîngă veacu-mi cărunt?

Nu ştiu,mîine...
Dar astăzi
lîngă mine să-mi fii,
să-ţi sărut palma,
pana
şi cerneala
cînd scrii.
Să te chem,
să auzi,
să-mi răspunzi,
să-ţi zîmbesc,
să mă joc cu cuvîntul,
să te-alint cu "iubesc".
Să te-aştept la fereastră,
să mă bucur cînd eşti,
să ghicesc:
supărat,
sau senin,
sau iubeşti,
sau necaz te frămîntă
cînd vorbeşti cu cei "surzi",
sau te plouă în suflet,
sau obrajii ţi-s uzi...
Să te-ating cu o şoaptă:
"nu fi trist,
te iubesc,
te aud,
din peniţa-ţi
mă înfrupt
ca să cresc..."

Crezi că mîine să doară
geamu-albastru, închis?
Dar e viu
şi rămîne
ce ai zis,
ce am zis.