Departe

Departe-n spaţiu şi în timp
fără speranţă în destin,
eu- pe Altar, tu- pe Olimp,
dar...tot mai vii,eu tot mai vin.

Fug de celula închisorii
lăsînd acolo trupul mort,
dar...stele nu-s,se crapă zorii,
revin la firea-mi ce o port.

Şi-n boarea vremii mă topesc,
turnîndu-mi în pahar venin,
că mă iubeşti,că te iubesc
e prea puţin...e prea puţin...

Eu merg deacum cu paşi de fugă,
tu mai ai timp,mai stai pe loc,
Sunt prea departe să m-ajungă
dorit,însă străin noroc.

Dă-mi să te-admir de după ceaţă,
sub talpa-ţi inima-mi aştern,
Să te sărut pe dimineaţă
căci spre apus mă cern...
mă cern...