Te-am rugat să rămîi,
mi-ai răspuns cu tăcere uimită
şi ţi-ai pus căpătîi,
calimara-ţi şi pana finită.
Ochi-mi uzi te petrec,
mîngîindu-ţi comoara lăsată,
peste versu-ţi mă plec
ce fiori mi-a trezit nu odată.
Roua curge pe-obraji...
Te iubeam.
Deacum mi-erai frate.
Îi implor pe cei dragi:
nu plecaţi...
nu plecaţi nici odată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu