Desfrîu estetic

O desfrînată...
Ştiu,
la o răscruce
de strigăt mut
şi geamăt a plecare
privirea ei şi pasu-ţi
te aduce
la o fărîmă dulce de uitare.

Şi nu o cere,
dar aşteaptă plata_
o lovitură-n perna-i solitară
cu nişte buchii
ce ascund o şoaptă_
minciună ce va naşte-o primăvară.

Şi de ce nu,
îţi furi o relaxare
într-un desfrîu estetic
pentru muză,
neprihănit de lutu-ţi.
O splendoare!
Să nu ai frică,
cerul nu acuză.

O pată verde
în cenuşa toamnei,
un tremur
(l-ai uitat?)
în calimară,
dorinţă suptă
ca din gura poamei.
O clipă numai,
dar atîta vară!