Mi-e dor de chipul tău senin
ce ţi-l găsesc pe foi de carte,
deaceia iar şi iarăşi vin
pe stea unde ţi-ai pus palate.
Şi pe furiş,prin geam deschis
te urmăresc cum zbuciumi gîndul,
cum înţelept te-ascunzi de vis
în golul dintre foi zidindu-l.
Încerc să mint că mi-e de-ajuns-
ţi-s ochii_slova,gura_şoapta,
îmbrăţişez doar al tău spus
şi vin să-ţi străjuiesc doar poarta.
Dar o dorinţă tăinuiesc
ce n-o divulg nici chiar în sine...
Şi vinovată îţi zîmbesc
cu paşi mărunţi grăbind spre tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu