Iubitule,e iarnă-n calendar,
dar,ia te uită,toamna se reţine!
Şi soarele-n amezi ca un ştrengar
la fel de tînăr ca mai ieri ne vine.
Iar tu nu vrei să crezi că nu-i tîrziu,
că poţi opri în loc apusu-n sine-
cît mă mai chemi,nu poţi să fii pustiu
căci pasu-mi zilnic la chemarea-ţi vine.
Şi nu-mi vorbi acum de datorii...
Nu ni-i datoare iarna cu zăpadă?
Dar uite cum s-a pus pe ghiduşii,
că e căruntă,cine-acum s-o creadă?
Iubite,mai am timp să te iubesc,
în orice buchie să-ţi mîngîi gîndul,
în toamna-mi al tău aur să zidesc
şi nu cu punct,cu virgulă-nchei rîndul,
că mîine iar să te găsesc aici
să te descui din sine-ncet cu-ncetul.
Şi dacă iar de iarnă o să-mi zici,
nu-mi pasă.Fulgii n-au pornit baletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu