Fără tine...

Cum să mă-mpac cu roua
ce nu te va atinge...
Nu-i dau să mă cunoască,
răcoarea ei mă frige.
Şi stelele orfane
mă vor chema,
dar cerul
nu va mai fi.
În noapte
să mă mîngîie gerul.
Cum să mai calc cărarea
ce uită a ta urmă?
Iar soarele
va ştie
să-ţi deseneze umbră?
Şi parcul.
Şi o bancă.
Şi frunze pe alee.
Perechi...
Nu mai aşteaptă
la poartă
o femeie.
Cum va rămîne braţul
ce-ţi cunoscu făptura?
Şi buzele flămînde
să nu-ţi gasească gura?
Cum să mă ierte timpul
ce l-am trădat?
Departe,
străină,
fără mine...
Scriam o altă carte.

Cum va fi?
Cum?
Nu-s singur,
dar singur
fără tine...