Ce poţi să dai?
Tîrziu.
Ea nu mai cere...
Un licurici în noapte,
zori...
şi piere
lumina lui.
Dar nu răsare soare,
nu vezi,
ce-i dai,
puţin îi este.
Doare.
Chiar stelele...
Sunt multe,lungă noapte...
Te-a crede?
Au fost ieri,
azi nu sunt şoapte
pentru-al ei leagăn,
sunt de-acum străine
răpite din alt dor.
I-aduci suspine.
Şi-apoi,
prea scump îi eşti
să te despoaie
de zîmbetu-ţi senin.
Rămîne-n ploaie
să se topească-n ceaţa
ce-o sărută,
fără "Adio",
o plecare mută.
Nu vrea să plîngi,
o face pentru tine,
e-un geamăt lung,
dar cearcă să te-aline,
să-ţi dea ce nu i-ai dat...
N-o vei uita.
E mult.
Şi este tot ce îi poţi da.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu