De-o vreme mă pierd rătăcită
pe urma răvaşului tău,
mi-e talpa sub geamu-ţi zidită-
aştept o lumină din hău,
un ghîd,să găsesc predicatul
cînd clipa mă mişcă pe sol
iar verbul forţează înaltul-
Dar lîngă subiectu-ţi, e gol.
Şi-o altă cerneală se varsă
din struna ce-n sine o-ntinzi...
Pe palme s-o legăn mă lasă
şi taina ce-o porţi să-mi deschizi,
căci umblu prin nori rătăcită
cercînd să pătrund un răvaş,
o taină de ceruri zidită
în gîndu-ţi nebun,pătimaş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu