Ah,ploaia...
A uitat să vie-n mai
şi e grădina mea de flori orfană,
nu cade roua-n colţişor de rai-
ci-n geana solului precum pe rană.
Ah,vara...
A uitat s-aprindă foc
în cel cuptor din mijlocu-i de cale
şi este moara mea fără noroc
căci amintiri de ieri doar strîng în poale.
Ah,toamna...
N-am văzut cînd s-a ivit
şi cînd a plîns cu ploaie ciobănească-
În parcu-aprins pe tine te-am găsit
şi-a început grădina-mi să-nflorească.
Şi pare-mi-se iarnă e deacum,
dar împletesc cu tine o cunună,
şuviţe calde spală-al nostru drum
şi uite,Ceru-a primăvară tună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu