În ceaţă

Privesc în curte,
e toamnă sură
şi fug în sine_
în arătură,
în primăvara-mi
să fiu nebună,
unde smintiţii se adună.

Ce cauţi tu,copil-fecior
neprihănit?
Aici e dor
şi patimă
şi desfrînare.
Neprihănirea ta mă doare...

Căci te-am atins
cu gura-mi tîrfă,
(Sărmane,
m-ai crezut o nimfă)
şi sîngerez de remuşcare_
te-am smuls cu mîinile murdare.

Să fug în toamnă,
fug din mine...
De chipu-ţi
venele-mi sunt pline,
dar să te am nu îndrăznesc.
Cu ceaţa vreau să mă topesc.