Insomnie

O noapte de nesomn la tine-n braţe,
cînd visele asemeni unor hoaţe
mă despuiau de mine cu-a ta şoaptă
hrănindu-mă cu must de poamă coaptă.

Şi-n leagăn de orbite-ntersectate,
răpită din castelele-mi prădate
de-a ta chemare ce trăia în mine-
las să mă duci în bolţile-ţi senine.

Să mă iubeşti cu para din cuvinte,
să te ascult,să mă supun cuminte,
dar să rămîn flămîndă,să aştept
să mă săruţi cu versul înţelept.

Căci din delirul şoaptei mă hrănesc,
pe perna lui cu gîndu-ţi mă iubesc
să nasc din tine rimele-mi nebune
pe-al lor altar pe noi să ne cunune.