Puţin...

Şi totuşi mi-e puţin...
E scurtă noaptea
după al tău
"iubito,somn uşor"
şi pînă-n zori
de-obrazu-mi
sprigin cartea,
de-o-nchid,
peste o clipă-mi este dor.

Şi-mi e puţin...
nu mă dezmierzi cu cîntul
izvorului prelins
din gura ta
mai viu să-l simt
cînd savurez cuvîntul
ce-mbracă-n pasiuni
făptura mea.

Mi-e prea puţin
făr-palma mea
în palmă,
făr-aţi sorbi privirea
-n ochii mei,
făr braţele-ţi
cînd mă cuprinde teamă,
făr mînă-n mînă
seara pe alei.

Mi-e prea puţin
căci solu-mi eşti,iubite,
văzduhul meu
şi pîine
şi izvor
şi-atît de mult îmi dăruieşti-
Cuvinte...
Dar mi-e puţin deacuma,
te ador...