Neprihanire

Micuţule, tu eşti un vis pe stea,
iluzie, real doar pentru îngeri,
Victorie e primăvara ta,
neprihănit, străin pentru înfrîngeri.

Ai cer senin şi ploaie doar în mai,
te poartă paşii, doar pe curcubeie,
din soartă binecuvîntare ai
căci nu ştii cum trădează o femeie.

Iar poezia e iubita ta
şi n-ai s-o laşi nici tu,nici ea vre-o data,
cu ea vei plînge, fericit cu ea
şi-nsingurat. Pentru talentu-ţi plată.

Păstrează-te, aşa, neprihănit,
neapărat, pe sol îmbracă scutul.
Nu-ţi fie trist, de fi-vei neiubit-
numai trădarea putrezeşte lutul.