luni, 22 martie 2010

Căutare


"Atît de mult te-am aşteptat...
mă-ntreb,de mă-nţelegi tu oare?"

Poetule înstrăinat,
de ne-nţelegeri n-ai salvare.

Căci ce eşti tu? Un labirint
unde se-ascunde a ta taina,
rătăcitor în infinit,
o deznădejde pe o geană.

Şi eu... femeie nu pot fi
pe flori în noapte aşteptată,
căci o fantomă sunt în zi,
spre seară lacrimă uscată.

Apoi în labirintul meu
cad, să mă caut-nebunită.
da, ştiu, mi-e dat de Dumnezeu
să fiu ca tine, negăsită.

Căci au poeţii un destin-
să fim mereu în căutare:
spre mine vii, spre tine vin
dar...ambii pe a sa cărare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu