De vorba-ţi flămîndă...
Dar tu ai tăcut.
Întrebi...
Te implor
să taci
să te uit!!!
Muream.
Chiar şi ura-n nesimţ îmi trecea_
să fiu nu mi-ai dat,
să mor îmi poţi da???
Erau şi chemări
şi-aşteptare era...
Să uit,
să nu simt-
e tot ce mi-aş vrea.
De ce vii?
încerci de-i scînteie în scrum?
Ce ştii despre praful sub talpa-ţi în drum?
Auzi cum mai geme în urlet de vînt
regret(ce naiv), că destin te-am crezut
şi-ai vrea să-ţi dezmierzi auzul in veci?!
Eşti crud...
N-ai sa vii...
De ce-atunci nu pleci?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu