Fără cuget

De atîta libertate
mi-am ieşit un pic din minţi,
nici să mă încerce-un cuget,
că eşti viu şi tu...şi simţi.

Am crezut că-n orice nume
e-un echivalent al meu-
mă jucam, glumeam cu...sine
dar loveam... numele tău.

Mă plîngeam de-a mea durere
şi făceam să plîngi şi tu-
nume far-contur şi faţă...
N-am crezut...o, Doamne, nu...

că devin o acuzată
de omor şi leziuni,
şi că-s o...neruşinată...
Îndurare! Oameni buni!

Dar de unde îndurare?!
Sunt şi jertfă, şi călău.
Toată vina pana-mi poartă-
taie-n trupul tău şi-al meu.

De atîta libertate,
de surplus,
m-am sufocat,
şi-am zburat ca o nebună
dar să cuget am uitat...