Nucul *

Despuiat de vară şi de vise,
Nucule,în toamnă resemnat,
Aurul din frunzele-ţi aprinse
Între ram şi sol s-a destrămat.

Pleoapele-ţi se lasă obosite,
Dar un verde te mai ţine treaz
Dintr-un ciob de-aducere aminte,
Dintr-o rouă-n geană a necaz.

Brumele la fel ne împresoară,
Suntem sclavi aceluiaşi stăpîn,
Însă tu-i avea nu doar o vară-
Numai eu în toamnă-am să rămîn.