Pată de nădejdi

Ai cerut mai ieri un strop de rouă,
însă am venit un ocean
şi un dor trezit acum mă plouă
dintr-un început de uragan.

Stau cu fruntea spriginită-n vise
ca la început de primăveri,
beau nectar din spiritele-aprinse
şi îţi dau să bei,tu tot să speri,

să mai crezi că Moş Crăciun există!
Ce-ai să-i ceri? Sunt eu dorinţa ta?
Pată de nădejdi pe pînza-mi tristă,
căci nu eşti pictat în soarta mea.

Înzadar privesc prin sticla udă?
Plouă peste visu-mi disperat,
timpul în clepsidră să-l ascundă...
Dar nu astăzi.
Vin.Tu m-ai chemat.