Pe cărarea...

Pe cărarea cu mohor
ai tot căutat un dor...
Tot mohorul ai turtit,
calea ai bătătorit,
însă dor n-ai mai găsit,
că ţi-e dorul la un pas,
să-ntinzi mîna ţi-a rămas
şi s-o strîngi la pieptul tău
de Poet şi copt flăcău,
frică de nu ţi-ar fi,zău!
inima că-ţi va fura,
insomnii te-or ataca
şi-ai să cauţi zi şi noapte
chipul ei şi-acele şoapte,
care firea îţi împarte
în granit nezdruncinat
şi-n bujor de sărutat_
ce tot caută cu dor
pe cărarea cu mohor
al său scump şi drag odor...