Pe Marte

Doar nouri în straturi
şi tone de ploaie,
iar tu- undeva
la un capăt de dor,
tristeţe prin trupu-mi
şi casa-mi
şiroaie,
să smulgă brînduşa...
Sărmanul ogor!

Au spus doar savanţii:
"nu-i viaţă pe Marte",
de ce l-am arat,
semănat şi stropit?
Prin cer răsfoiesc
ca pe pagini de carte,
dar tu- nicăieri...
La ce bun te-am găsit?

Şi nici o speranţă...
Nu zbor avioane,
nici cale ferată-
să-mi cumpăr bilet,
doar drumuri
şi clipe-ntre noi-
mi-li-oa-ne...

Şi,totuşi iubite,
continui s-aştept.