Pedeapsă

Şi ce-mi propui să fac cu-acest pojar?
Mi-e sîngele coctail din al tău nume
şi-un dor de nebunia lui Icar...
Nu mai contează c-au căzut ieri brume.

Aştept salvarea. Poate vii să-mi cazi
un strop de rouă pe a mea arsură,
cu mine în pojarul meu să arzi,
şi să te sting apoi cu-a mea făptură.

Iar ca pedeapsă (căci e vina ta,
cu-a tale buchii torni în vene pară),
să te supun cu-mbrăţişarea mea,
să fii captivul meu în astă seară.

Şi să-mi promiţi (eu ştiu că vei minţi)
că n-ai să pleci din braţele-mi vre-o dată,
şi zilnic că-ţi sunt dragă-mi vei şopti,
că sunt a ta şi tu a mea eşti soartă.