Real

Pojarul treptat se transformă
...nu-n scrum,ci în foc de cămin
să fure durerii din formă,
din pleoapa ce-ascunde suspin.

Iar numele tău şi cuvîntul
(cu frica şi dor aşteptat),
nu smulge din mine pămîntul-
lumină să-mi dea,s-a urcat.

În pace acum de-mi vezi chipul
(furtuna se du-n infinit),
nu-i leacul uitarea si timpul-
CUM EŞTI in destin te-am primit.

Un dulce răspuns la chemare
să-l caut în versul tău scris,
venire,ce-i fără plecare,
atît de real...insă vis.