Semn de întrebare

Iubitul meu,eşti semn de întrebare,
spre tine vin,
te caut,dar nu eşti.
Planam pe nişte visuri călătoare,
ieşii în cale,
vrui să mă opreşti.

Erai un heruvim în haină albă,
de frică,
(căci de sol sunt)
am fugit.
Sunt versului
dar sunt şi firii roabă
şi...iartă-mă,
o,Doamne,
te-am lovit.

Eşti strop de Cer
cum să nu ştii iertare?!

Aripa ta am hotărît să fiu,
te-aştept în nor de ploaie
(ori ninsoare)_
nu creşte Orhideia în pustiu.

Să picure din roua slovei tale
la întrebarea mea răspunsuri dulci.
Şi aşteptarea chiar de-o să mă-nşale,
vreau zilnic
mierea gurii
să-mi aduci.