Şi iarăşi...

Şi iarăşi să-mi iai liniştea tu vii,
atît de dulce,dar atît de crud,
căci aş dori în braţele-mi să fii,
dar ce-mi poţi da?Atît doar,să te-aud,

să mă-nfior de-atingerea-ţi cu şoapta,
de-al meu obraz,de buzele-nsetate
şi să mă mint că te alese soarta
şi nu eşti la distanţa "Nu se poate".

Şi iar mă faci să-ascund sub pleoape-o taină
despre-o dorinţă foarte delicată,
(ce nu-ndrăznesc s-o pun nici chiar sub pană),
din întîlnirea noastră aşteptată.

Şi iar mă faci să chem încet:Iubite...
să vii măcar în vis să mă cuprinzi,
să te atingi de firea mea fierbinte
ca de un rug şi tu să te aprinzi.