Străinul

Aici e frig,
posomorît
şi plouă,
departe casa,
sufletul în două.
Rugina toamnei-n mine se strecoară,
dar nu mi-e trist,
tu-aduci o primăvară.

Şi nopţile sunt lungi,
şi somn nu este_
căci nu suntem Eroi dintr-o poveste.
Dar nu-i singurătate-n mine.
Nu.
Căci eşti,Străinule...
Dar NEstrăin mi-eşti TU.

Şi e pustiu_
răspuns n-am la chemare,
căci adresatul meu contur nu are.
Dar ştiu,
nimic nu e întîmplător_
va creşte-o întîlnire-n al meu dor.