Tomnatică

De unde toamna s-a luat?
Cu galbenu-i m-a despicat
şi mi-a lăsat o parte-n vară
ascunsă în verdeaţa rară.

Cealaltă parte în rugină
o-mplîntă, parcă-aş fi cu vină...
cu-aprinsul ei mă execută
să rămîn oarbă...rămîn mută.

Ştiu, sunt în toamnă, însă nu-s
încă-n al verdelui apus.
De vrei, tu toamnă, poposeşte,
dar mai-ul meu nu se sfîrşeşte...