Un pas

Un pas de la mine tu faci,
eu un pas,
Un strop de chemare
-ntre noi a rămas,
tăcerea ta multă
şi-al meu nerăspuns
şi-un dor nefinit
dar forţat spre apus.

Atîtea cuvinte
în straturi aşezi,
respir cu cerneală,
dar tu nu mă crezi
şi-ascunzi sub troiene
cărarea ce-o fac,
cu "singură-n iarnă"
încerc să mă-mpac

Dar strigă în mine
cupletul nescris,
real să fi fost
sau minciună de vis?
Căci taci,ca să tac
începutul de cînt,
dar vii pe furiş,
implantîndu-l în gînd.

......................................

Rămîi dacă vrei
rimă prinsă de nor,
în geamul deschis_
pată-albastră de dor
şi-n doi să compunem
catrenul rămas.
Un pas fă spre mine,
spre tine fac pas.