Am alungat rugina
şi te-am chemat pe tine.
Cafea, fum de ţigară
şi două sticle pline.
Aproape, chiar alături,
departe eşti şi sunt
şi după o minciună
de zîmbet mă ascund.
Apoi ceva cuvinte,
privire prin deşert
şi două sticle goale...
"Pe mîine. Te aştept".
Rămase sticla plină,
dar nici nu observai...
"Pe mîine"-arunc ţigara.
Cu cine azi erai?!
Şi chem din nou rugina.
Oftez. E cenuşiu
şi cerul, umbra-ţi lipsă
şi visul meu tîrziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu