
M-ai transformat,smintito,în vulcan.
Erupţie.
Cădere din orbită.
Incendiu.
Lavă-n suflet.
Uragan.
Apoi...
o frunză-n toamnă obosită.
Şi nici o adiere,
nici un briz.
Cadavre-n preajmă,
ucigaşă eu.
O vizită făcută în abis...
Din nou am supărat pe Dumnezeu.
Din cioburi mici
încerc să mă adun,
nu mă găsesc,
acolo-s şi-ale tale.
Te plîng
şi lacrima ţi-o cruţ
nu-ţi spun
că-s ţăndări
eu şi tu
din două oale.
Îmi spintec craniul
cenuşa scot,
Ucid Peniţa.
...ea din nou învie.
La sînul meu
vampir de rime port.
Tu jertva mea,
vampir fiindu-ţi ţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu