Mi-a zîmbit azi vocea ta
în receptor...
Imponderabilitate!
Apoi zbor!
Doar pe-o clipă m-ai atins
şi...ai tăcut.
Ce necaz...
să rezistat...
să nu-ntrerupt...
Gura ta ar fi vorbit,
ar fi vorbit...
adevăr...
sau poate dulce-ar fi minţit,
ai fi fost atît de-aproape,
să te simt
mai real,
căci te cunosc un vis iubit.
Dar mi-e frică
că mă vei întemniţa
în fiorul ce trezeşte şoapta ta
şi pe nume să mă chemi
am să aştept...
Ah,iubite,
de-o să taci
am să mă pierd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu